Cea mai buna firma de servicii funerare imi risipeste norii de ingrijorare

  • Home
  • Diverse
  • Cea mai buna firma de servicii funerare imi risipeste norii de ingrijorare

E tarziu si ma framant. Se porneste un vifor pagan si ninsoarea bacoviana cade pe sufletul meu racorindu-l. „A murit, a murit, a murit!” si eu nu mai pot face nimic. Infig unghiile in cerceaf, mi le dau peste cap si inima mi se razvrateste in piept.

Va fi epoca petrecuta cu el si blestemata epoca fara de el! Ne-am legat destinele pe viata si cum voi mai sta eu la mansarda sa privesc cand ninge sau ploua singura, fara sa ii simt mana calda pe umar si rasuflarea iubitoare langa obrazul meu?

Inchid ochii si parca il vad pus pe glume:„Mai, cum ne-a fost vorba? Toata lumea moare! Nu ma mai boci atat! Daca nu te-ai demachiat și iti intra rimelul in ochii tai frumosi?”

A murit si simt cum ma invaluie cu purtarea lui e grija. Este ca si cum cineva pleca departe si iti lasa o patura moale si pufoasa cu parfumul lui si iti spune:„Sa te invelesti cu ea, cand iti va fi greu!”

Mi se zgaltaie ferestrele si vantul imi aduce la geam crampeie de doliu.

„Nu am nimic de facut”, am zis? Am totul! Mi-au ramas atatea sarcini pe cap: rapatriere Anglia  si flori scumpe si pretioase, cum era el, pregatirea locului de veci la cimitir, pachetelele cu mancarea sa preferata, coliva buna si aranjata ca la carte, tinuta mea de ramas bun.

Daca se vor troieni cararile si nu voi putea iesi din casa, sa alerg pentru toate? Un fulg s-a topit pe fereastra si a ramas sange in urma lui…

Am sa ii pun un bradut dragut pe mormant, fiindca avea un suflet de copil. Of, cat iubea colindatorii si colindele! Vezi? De aceea merita repatriere, fiindca el ii iubeste pe ai nostri, nu pe cei care canta intr-o limba straina!

Cine sa ma ajute si pe mine? Cine sa imi intareasca bratul slab de femeie, sa il transforme intr-unul de otel, sa vad sicriul intrand in capela din curtea bisericii in care ne-am cununat?

E tarziu si copacii se agata cu toata puterea de viata. Agonizeaza sub vremea turbata care s-a dezlantuit ca si inima mea vaduva.

A cazut o stea, dar steaua sperantei mele acum se naste pe cer. Trebuie sa ii gasesc firma pe care o merita, sa mi-l aduca acasa ca pe un sultan!

Sun tarziu, in noapte si ma rog, sa nu mi se intample doua lucruri, care m-ar face sa imi pierd increderea in oameni:

-sa nu imi raspunda nimeni, adica sa nu le pese. In lumea asta mor milione de oameni, dar fiecare moare pentru familia lui si pentru cei dragi. In timp ce el a inchis ochii pentru totdeauna si familia nu pune geana pe geana, cei care traiesc toti si sunt fericiti, dorm profund.

-sa imi raspunda cineva cu glas somnoros si sa ma certe: „La ora asta se suna? Nu ai somn, duduie? Doar nu vrei sa plecam pe vremea asta sa iti aducem sotul?”

Am sunat plangand si au asteptat sa imi revin si sa pot lega un cuvant. I-am simtit calzi, buni, aproape si datorita lor repatrierea s-a facut!