Flori pentru mama, de la capatul pamantului

Mi-o amintesc şi acum pe mama – pe atunci tanara si foarte, foarte frumoasa – cat de mult iubea florile. Cu violetele, pe care le tinea intre geamuri, vorbea cand le uda, ba chiar le si canta. La fel facea si cu trandafirul japonez, ba chiar si cu feriga, desi planta asta de padure nu face flori. Mamei nu-i placea la bloc – se simtea mai bine printre florile ei din casa si printre cele din curtea pe care o transformase intr-o adevarata gradina. Iar in curtea cu gardul acoperit de „Mana Maicii Domnului”, cum se mai numeste caprifoiul, printre tufele de trandafir si magnolii, mai cresteau si copaci: un visin, un par, un prun (ah, cat se bucura tata de prunele din care facea tuica!) un par si doi braduti.

Pe atunci mama, tata si cu mine locuiam la marginea orasului, in casa in care se nascuse, copilarise si crescuse si pe care o mostenise de la parintii ei. Aici s-a mutat tata dupa ce s-au cununat, si tot aici m-am nascut si eu…

Anii au trecut, eu m-am facut mare, am mers la facultate si, in cele din urma, am plecat din tara, undeva departe, peste mari si tari. Aici am cunoscut o fata, m-am insurat, ne-a cumparat o casa (mai mare decat casa parinteasca)… si as fi vrut atat de mult s-o aduc si pe mama la noi! Dar ea n-a vrut să plece din tara, si pace! Iar mai tarziu, cand tata a murit iar ea a imbatranit, cand trupul i s-a imputinat iar puterile au inceput s-o lase, a vandut – cu durere in suflet – casuta cea frumoasa si s-a mutat la oras, intr-o garsoniera. Nu i-a fost deloc usor – cat a plans dupa gradina ei!

Sunt sigur ca si ieri a plans, insa din alt motiv. Mai exact, din vina mea. Ieri a fost ziua ei, iar eu, fiind trimis de sefii mei intr-o delegatie departe in nord, tocmai in Alaska, n-am putut s-o sun si sa-i urez „La Multi Ani”. Din cauza frigului mi se descarcase afurisita de baterie si imi inghetase touch-screen-ul, telefonul nu mai era bun de nimic. Cand am ajuns la hotel, am pus telefonul la incarcat si am deschis laptopul, incercand sa gasesc o solutie. As fi vrut sa-i trimit cumva flori, dar habar n-aveam cum! Dupa doua ore de „stors” internetul de informatii, am gasit solutia salvatoare: livrare flori Bucuresti .

Asta e o floraria mai aparte, facuta parca pentru cei ca mine. Am fost extrem de entuziasmat de descoperire cand am citit pe pagina lor de « intrebari frecvente » ca se pot comanda flori din intreaga lume si se poate achita cu cardul in orice moneda ar fi acesta, ca mama va primi comanda intre 45 de minute si 100 de minute dupa ce fac comanda, ca florile ajung proaspete si vesele la destinatie fiindca sunt transportate cu tijele in apa, intr-o masina in care temperatura este intotdeauna controlata, ba chiar si ca la buchetul de flori pot adauga  „unul sau mai multe din produsele auxiliare – un tort, o sticla de sampanie, un ursulet de plush…

M-am gandit sa-i trimit mamei un buchet numit « Intelepciune », alcatuit din crini si trandafiri, sperand ca paleta cromatica alcatuite din alb, roz, verde, indigo si ivoire o va inveseli. Sau poate ca ar fi mai bine sa-i trimit o inima alcatuita din trandafiri roz?

Pana la urma, m-am hotarat sa-i trimit un aranjament floral numit « Fericire delicata », insotit, evident, de o felicitare.

Nu i-am dat mamei telefon inainte de a ma asigura ca a primit florile – pentru că Flori Bucuresti are si un modul de urmarire a comenzilor, care este updatat in momentul in care agentii de livrare se intorc de pe traseu. Iar cand mi-a auzit vocea, mama a plans – insa de fericire!