Locul unde se repara sufletele

De unde am aparut si cine sunt? Unde imi sunt radacinile? Stiu ca vorbeau copiii in scoala despre mine: “Mai, asta este infiata!”
Cand am ajuns adolescenta si am gasit niste acte prin casa, am cerut explicatii, dar parintii mei adoptivi m-au pus la punct cu autoritate:
-Ai tot ce iti trebuie? Avem grija de tine? Ce mai vrei? Nu mai face mofturi!

Certurile lor si regimul cazon in care m-au crescut m-au traumatizat pentru totdeauna. In studentie, imi amintesc cum am fost la nunta unei colege si am pierdut trenul. Am intarziat doua ore, iar ei m-au batut si mi-au adresat cuvinte jignitoare, desi nu am facut nimic rau. Mi-au cerut biletul de tren sa ma verifice.
Am vrut sa evadez din Iadul parintesc si am ajuns in cel conjugal. Sotul a profitat din plin de dezorientarea mea si a preluat controlul patern asupra fiintei mele. Ma suna cand ajung la serviciu si ma cearta cand intarzii la o sedinta sau la o reuniune cu colegii.

Nimic nu este bine din ceea ce fac si, desi sunt mai tanara cu 10 ani decat el si nu arat rau deloc, imi reproseaza ca ba ca m-am ingrasat, ba ca am slabit…
Asa am ajuns la cabinet psihologic Bucuresti, locul unde simt ca imi pot vindeca sufletul. Lipsa de afectiune si de pretuire m-au marcat profund. Lucrez ca profesoara, iar elevii nu ma asculta, desi din punct de vedere profesional le pot transmite multe cunostinte. Acasa, copiii mei fac front comun cu sotul meu, pe care eu il percep ca pe un adversar mai tot timpul, sa imi spuna ca nu sunt buna de nimic si daca nu ar fi el sa sustina familia, s-ar duce totul de rapa.
Ma doare ca el niciodata nu le ajuta la lectii, desi are mult timp liber. Prefera sa stea la televizor si sa citeasca, iar eu nu stiu cum sa ma mai impart. Prima criza depresiva a izbucnit cand fosta directoare a mea a invatat copiii de la o clasa de liceu (vorba vine!) cu profil mecanic sa-mi strige: “Demisia, demisia!” fiindca avea ea de adus o verisoara in locul meu.
Cateodata ma simt obosita, prabusita sub greutatile care apasa asupra mea. Cu siguranta ca am sufletul zdrobit si as fi fericita, daca as putea sa aflu care imi sunt radacinile si eventual sa imi gasesc un frate sau o sora!
Asa am ajuns la Florentina Matreata si am inceput sedintele de terapie psoihologica. Mi-a placut din prima clipa ca ma asculta cu rabdare, ca este in mod paradoxal atat de prezenta si totusi atat de discreta…

Nu ma intrerupe niciodata, ma ajuta sa inteleg ce mi se intampla, sa accept ceea ce nu pot schimba si sa indrept tot ceea ce ma raneste.
Are puteri maiastre sa-mi vindece si sa-mi mantuiasca sufletul, iar in prezenta ei sunt optimista si ma cred atotputernica.
Inca putin si voi detine cheia prin care voi manageria conflictele interioare si exterioare care in trecut ma erodau interior.
Sufletul omului este bunul cel mai de pret, iar eu am gasit cel mai bun specialist care sa-l repare!